water magic park

Cineva îmi șoptește vorbe dulci și moi, se apleacă către urechea mea internă unde își proptește cu grijă și mare precauție pâlnia, iar apoi mă conectează prin multe și complicate fire la sursă, la ciocănitul paharului de cristal, la frunzele uscate strivite între degete, la motorul frigiderului și scârțâitul parchetului. 

Sunt frunza ta și pe dedesuptul pielii îmi scârțâie neîntrerupt parchetul, gândurile sunt motorașul frigiderului în funcțiune și fluieratul tău prin case vechi și părăsite se prelinge printre buze precum lingurițele din pahare. 

Am în vedere apa. Prin pâlnie îmi strecori în țesuturi apa, iar gândul meu pripit o îngheață, iar din pahare sorb ca să mai umezesc din când în când parchetul pe care mi se întâmplă - recunosc - să mai și dorm. Ca să visez fluviul acela de fire roșii care mă conectează la sursă.

Fluvii de fire roșii trec pe dedesuptul meu când dorm. Iar lumea își vede în continuare de treaba ei.