luni, 8 decembrie 2008

water magic park

Cineva îmi șoptește vorbe dulci și moi, se apleacă către urechea mea internă unde își proptește cu grijă și mare precauție pâlnia, iar apoi mă conectează prin multe și complicate fire la sursă, la ciocănitul paharului de cristal, la frunzele uscate strivite între degete, la motorul frigiderului și scârțâitul parchetului. 
Sunt frunza ta și pe dedesuptul pielii îmi scârțâie neîntrerupt parchetul, gândurile sunt motorașul frigiderului în funcțiune și fluieratul tău prin case vechi și părăsite se prelinge printre buze precum lingurițele din pahare. 
Am în vedere apa. Prin pâlnie îmi strecori în țesuturi apa, iar gândul meu pripit o îngheață, iar din pahare sorb ca să mai umezesc din când în când parchetul pe care mi se întâmplă - recunosc - să mai și dorm. Ca să visez fluviul acela de fire roșii care mă conectează la sursă.
Fluvii de fire roșii trec pe dedesuptul meu când dorm. Iar lumea își vede în continuare de treaba ei. 

Luni dimineață

Plouă mânjit pe geamurile noi de termopan, politicienii de dreapta și de stânga joacă tontoroiu pe sticla ce reflectă Realitatea ; hainele și pereții se impregnează cu mirosul greu din țigarea sudată,te ridici ușor amețit, corpul bâjbâie până la baie unde oglinda îți reflectă mutra lăsată cu ochii umflăței. E luni dimineață. 
Lumea asta arde domnule, tinerii se emancipează, trăiesc povești sleioase de dragoste, își schimbă look-ul de la zurliu și aiurea răzvrătit la extrem de zurliu și de scabros, consultă noutățile de pe Facebook; bătrâneii își fac piața cu carucioare cadrilate trase pe rotile scârțâitoare, le tremură bărbiile sau picioarele slabănoage, se uită în pământ sau vizitează magazinele pe unde cască gura vreo jumătate de ora la un detergent de vase sau vreo conservă de pește marinat. responsabilii aleargă la serviciu, se aruncă în autobuze și tramvaie, se calcă în picioare, își suportă respirațiile în ceafă și își ascund portofelele în buzunarele cele mai sigure.cei și mai responsabili coboară din apartamente și își proptesc mânuțele gingașe pe claxoanele mașinilor achiziționate prin leasing; copii chirăie nestăvilit prin clase, își butonează telefoanele performante și răcnesc unul la celălalt din entuziasm feroce.
picură scârbos, pic, pic, pic cafeaua s-a răcit, comuniștii sunt acum la televizor, lumea își vede de treaba ei, e luni dimineață.